Calatorie in timp

 

Membrii ai Clubului de Scufundari Nautilus Oradea, s-au întors teferi dintr-o aventură unică, aducând cu ei mii de poze şi amintiri. Au zburat 50 de ore cu avionul pentru a călători prin ţinuturi virgine şi a ajunge la capătul lumii, în emisfera sudică. Au făcut scufundări în locuri exotice pentru a vedea vietăţi pe care alţii nu le vor vedea nici în poze.  

Cei 21 de orădeni au cutreierat lumea pentru a se întâlni cu vietăţi de o frumuseţe rară, pentru a cunoaşte farmecul faunei marine neexplorate. Au locuit la marginea junglei virgine şi au făcut 20 de scufundări alături de papuaşi, pe care unii îi consideră cei mai experimentaţi înotători ai lumii.

    Traseu printre secole

Aventura orădenilor a început cu drumul până la Budapesta iar de acolo zborul spre superba şi conservatoarea Londră. De acolo expediţia a zburat, timp de 14 ore, spre Hong Kong unde ”aventurierii” au vizitat Templul Tin Hau, Templul celor 10.000 Buddha, Vârful Victoria. La acesta din urmă au avut parte de senzaţii tari. Telecabina care urcă turiştii în vârful muntelui de lângă Hong Kong este în totalitate de sticlă, inclusiv pardoseala. „Este o senzaţie unică. Practic eşti la câteva sute de metri înălţime şi vezi tot ce este sub tine. Dacă nu eşti zdravăn la minte ai toate şansele să faci atacuri de panică”, a afirmat Alin Ile, unul dintre scafandrii orădeni, participant la inedita excursie. Din Hong Kong s-a mers cu feribotul la Macao, un adevărat Las Vegas unde clădirile şi cazinourile sunt de o arhitectură a viitorului. Drumul cu avionul până în Singapore a durat „doar” patru ore după care s-a ajuns la Manado (Indonezia), unde românii s-au întors înapoi cu un secol. Sărăcie lucie. În Manado nu există nicio regulă de circulaţie. „E ceva de genul circulă cine vrea şi scapă cine poate”, ne-a tradus situaţia, fostul campion de judo, Csaba Ludescher. De acolo s-a zburat la Sorong, în Papua Indoneziană. Ludescher a continuat: „Am fost puşi în ceea ce ei numesc o barcă rapidă, în fapt o băbăciune de ambarcaţiune, ruginită, de mă mir că ne-a dus pe toţi din Sorong la Raja Ampat, insula unde am făcut scufundările. În schimb am remarcat bunătatea oamenilor. Ne-au aşteptat copiii. Să ne ducă bagajele. Întrebându-i cât ne costă, ne-au spus cât vrem noi. Dacă nu le dăm nimic ei nu se supără. Tot ne vor zâmbi şi ne vor încuraja”.

    Scufundări la capătul lumii

Din cei 21 de orădeni participanţi la expediţie, doar patru nu au efectuat scufundările. „Primele scufundări le-am făcut la Manado, în Indonezia iar prima senzaţie tare a fost o întâlnire cu o balenă uriaşă. Chiar dacă sună a pleonasm, să ştiţi că, într-adevăr balena a fost cât un bloc”, spune preşedintele clubului Nautilus Oradea, Tomi Lunca, la bază profesor de sport. Marea provocare a fost reprezentată de seria de scufundări efectuate la Raja Ampat, aflată în TOP 10, ca loc de scufundare în lume. Raja Ampat este baza de plecare a tuturor expediţiilor realizate de celebrele canale TV: Discovery, National Geographic şi toate televiziunile de gen. Peisajul care le-a limpezit ochii orădenilor este de o frumuseţe rară, reliefat de tandemul: oceanul şi jungla. Adrenalina atinge cote maxime. Unele locuri de scufundare sunt chiar lângă resort (baza de scufundare a scafandrilor), la altele ai de mers mai mult timp pe mare. La fiecare scufundare orădenii au fost însoţiţi de ghizi locali, papuaşii fiind consideraţi înotători fabuloşi, poate cei mai buni din lume. În fiecare seară, ghizii le-au făcut orădenilor planul de scufundări pentru a doua zi. „Rechini, ţestoase, pisici de mare, toni, poţi să vezi orice într-o zi. Sau chiar într-o noapte pentru că, am efectuat şi două scufundări de noapte. Este inedit pentru că ceea ce vezi noaptea nu prea vezi ziua. Fauna se schimbă total. Peştii răpitori ies la vânat noaptea astfel că ai ocazia să-i urmăreşti la atac. Aş mai adăuga faptul că noaptea se realizează, prin lanternele fiecărui scafandru, un show de lasere”, adaugă Tomi. Comparativ cu Marea Neagră, unde temperatura apei nu se ridică la mai mult de 26 de grade, în Oceanul Pacific, în zona Raja Ampat, temperatura a ajuns la 32 de grade. „Parcă eram în apă termală”, avea să ne spună Claudiu Pop, un cunoscut om politic. De altfel aria politică s-a aliat cu sportul, din administraţia locală fiind prezentă în expediţie şi viceprimarul Biro Rozalia. Poate că orădenii vor fi întrebaţi peste ani şi ani de ce s-au încumetat să meargă până la capătul lumii pentru o această experienţă. Iar răspunsul ar trebui să-l parafrazeze pe Edmund Hillary: „Pentru că există”. Sau de ce nu, ar putea folosi celebrul citat al lui Jacques Yves Cousteau: „Multă lume atacă marea, eu fac dragoste cu ea”.

    Tsunami-ul i-a prins în avion

Cutremurul devastator, de pe 11 martie, care a făcut ravagii în Japonia, i-a prins pe orădeni în avion. „Când am coborât în aeroportul din Singapore nu ştiam de ce se uită lumea la noi ca la marţieni. Apoi am văzut pe ecranele TV ştirile care comentau dezastrul niopn. Atunci am auzit despre tsunami şi am realizat că noi ne-am aflat în acele momente în cea mai fericită postură, în aer!”, a spus Alin Ile.

    Seara papuaşă şi poveştile ei

Într-o seară, băştinaşii le-au organizat orădenilor o seară papuaşă. S-au dichisit în costumele sumare ale localnicilor şi s-au pornit pe chef. A fost însă momentul în care unuia dintre orădeni i-a venit ideea de a întreba care-i treaba cu canibalii. „Aceste triburi de canibali există. Pentru a ajunge la ei este foarte greu. Nici cu elicopterul nu poţi să răzbaţi pentru că nu ai unde ateriza. Sunt triburi care nu cunosc fierul. Când eram copil, locuiam pe o astfel de insulă virgină iar într-o seară, tatăl meu a adus pentru cină un braţ de om”, le-a spus unul dintre ghizi.

    Întâlnire de gradul 3 cu Manta Ray şi Ston Fish

La prima scufundare la Raja Ampat, orădenii au dat nas în nas cu Manta Ray, gigantica pisică de mare, care l-ea oferit un spectacol de senzaţie. „Am dat peste vreo şapte exemplare de circa 4 metri care ne-au bulversat prin ceea ce poate să facă. Zburau deasupra noastră ca MIG-urile. Nu sunt periculoase şi oferă un spectacol fascinant”, afirmă Tomi Lunca. De altfel şeful expediţiei orădene a fotografiat un stone fish, un peşte extrem de periculos, veninos, despre care se spune că are venin mai puternic decât al unei vipere. „Există o lege a scafandrilor. Nu atingi nimic şi nu deranjezi deloc fauna subacvatică. Eşti doar un musafir”, a conchis Tomi Lunca.

| autor:  Victor Mihalcea  |

Posturi Recomandate

Lasa comentariu

Contact Us

Nu suntem online pe moment dar puteti folosi acest formular pentru a ne contacta. Va vom raspunde in cel mai scurt timp!